LA MULTI ANI,FLAVIA BUREF !

POEZIE, FLAVIA BUREF
PLOAIA SI NOI
La geamuri, degetele ude ale ploii bat,
Ea imi aduce de la tine vesti.
Ascult! Si-n ritmul picaturilor, ciudat,
Imi spune ca ti-e dor si ma iubesti.
E multa vreme de cand ploaia ne-andragit;
Din prima seara chiar un parc ne-a daruit.
Atata i-a speriat pe toti cu stropii grei,
ca ne-a facut stapani pe parc si pe alei.
Ce fericiti, copacii uzi ii scuturam;
Ca doi copii, desculti, prin ploaie alergam.

Ploaia dansa impreuna cu noi
Se-nveselea cand radeam amandoi.
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe fetze citea cat de mult ne iubim.
Ploaia glumea lunecand printre noi,
Ploaia visa cand taceam amandoi;

Si ne soptea ca nimic nu-i prea mult, nici prea greu
Daca vrem dragostea sa dureze mereu.
In ziua-n care din nimicuri ne-am certat,
A fost o clipa cand iubirea ne-am uitat.
Si pentr-o vorba drumul ni s-a despartit,
Dar ploaia calda ne-a oprit si dojenit.
Stropii grabiti, urmele pasilor stergeau,
De fericire ochii umezi suradeau.

(Refren:)
Ploaia dansa impreuna cu noi
Se-nveselea cand radeam amandoi.
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe fetze citea cat de mult ne iubim.
Ploaia glumea lunecand printre noi,
Ploaia visa cand taceam amandoi;
Si ne soptea ca nimic nu-i prea mult, nici prea greu
Daca vrem dragostea sa dureze mereu.

https://anitanna.wordpress.com/2015/11/29/o-duminica-binecuvantata/#comment-120294